B 54 MEG sau homosexualii în călduri

Căldură mare mon cher. Imposibil pentru ca să stai în casă.

Să te plimbi noaptea prin capitala ţării poate fi pasionant. Dacă nu bagi în seamă mirosul de pişat, căcaţii de câini, chiştoacele de ţigări şi gunoaiele aruncate pe trotuar, descoperi cu surprindere câte un ceas cu cadran de aur.

Dar ce spun eu, nu mai trebuie nici măcar să merg la grădina zoologică, pot studia pisici, şobolan, câini, diferite specii de insecte, dar mai cu seamă gândaci bine hrăniţi de resturile aruncate de la balcoane. Mă gândesc serios să îmi fac insectar.

Nimic nu egalează însă farmecul aparte al bucureşteanului, homosexual sau heterosexual. Bărbatul bucureştean e politicos, serviabil, zâmbeşte frumos... Întotdeauna gata să te salute dacă te cunoaşte sau nu, chiar din maşină. De pildă acum o săptămână, am fost salutată de un grup de heterosexuali dintr-un superb BMW metalizat (B 62 WTZ), din care răsunau manele, "Bă gay-ule!".

La o săptămână, în alt cartier bucureştean (Colentina), noaptea târziu, aceeaşi politeţe înnăscută a bucureşteanului, de data asta homosexual.  "Sora",. se strigă tare, în toi de noapte, către mine din renault-ul cu numărul B 54 MEG. Din păcate nu mai răsunau manele. Chiar şi fără manele, întotdeauna este bine să-ţi saluţi cunoştinţele. Cine spunea că în oraşele mari suntem indiferenţi unii la alţii.

Ah ce mult ador acest oraş şi pe locuitorii săi, gay sau hetero.