România o ţară de căcat

Aud din ce în ce mai des spunându-se asta. Sub diferite forme. În esenţă asta e "traducerea".
Am auzit aseară în troleibuz pe un nene care se plângea la telefon lui nevastă-sa. Nu vin troleibuzele? Şoferii RATB (Regia de Transport Bucureşti) nu îşi fac datoria? În Germania dacă întârzie un mijloc de transport un minut e ieşit din comun. Doar fusese acolo.  I-a spus lui fi-sa: "mamă du-te şi fă-ţi viitorul altundeva, nu rămâne în România". Fi-sa l-a ascultat şi e în Franţa. Pe drum am intrat în vorbă. Mi-a pus aceleaşi plăci pe care i le punea lui nevastă-sa la telefon şi unui biet puşti din troleibuz care trebuia să îi asculte tânguielile. S-a minunat de cât sunt eu de homosexual în România şi ce puţine probleme am în România cu homosexualitatea mea. Doar fusese în Olanda. Românii sunt aşa şi pe dincolo, dacă află vreunul de mine vai de steaua mea. Sunt ciudat, nu sunt natural, etc. Dar el mă înţelege că doar fusese în Olanda.
Înainte de staţie insistenţe pe lângă şofer să îi deschidă uşa. La stop. Traversat pe roşu, etc. Mă întreb şi eu: un călător insistă în Germania pe lângă şofer să îi deschidă uşa în afara staţiei?
Pe drum alţii care discutau vioi, la o bere pe trotuar, despre ce ţară minunată avem şi ce păcat e. De ce păcat? întreabă unul mirat care spărgea seminţe în măselele cariate de fumat. Pentru că nu ştim să avem grijă de ea.
Chiar aşa fraţilor (şi mai ales surorilor) înainte de a spune România e o ţară de căcat găndiţi-vă aşa: sunt un căcat ambulant, trec pe roşu, mănânc seminţe şi scuip cojile pe trotuar, îmi bag pula non-stop în toţi şi în toate, slobozesc ambalajele direct pe stradă, mă piş pe toate zidurile şi urlu în toi de noapte la o scară de bloc, fac figuri cu motorul pe bulevardul Unirii din Bucureşti, mă arunc la o atenţie atunci când se poate. Şi lista poate evident continua.
A era să uit: nu îmi plac poponarii, miros a căcat.
Eu am găsit şi altă explicaţie: s-au înmulţit prea mult căcănarii, de aia e România o ţară de căcat.