Mor băieţii noştri. Militarii noştri. Cei mai pregătiţi. Chiar dacă sunt disperaţi după bani într-o ţară săracă eu i-aş ţine legaţi de glia strămoşească. Şi i-aş suge de zor în mansarda unui bloc bucureştean. Îi prefer cu pula în gura mea decât între patru scânduri, luptători într-un război inutil şi pierdut de dinainte.
Pentru dragii mei americani (nu că ar înţelege româneşte): mai bine şomeri şi beţi morţi într-un joint sordid, gata de o clanţă rapidă într-un chevy vechi decât închişi într-o cutie înfăşurată în drapelul viitoarei mele patrii.
No comments:
Post a Comment
Note: Only a member of this blog may post a comment.