bulangiii paştele ortodox şi basmele

Noi oamenii trăim cu o nevoie cruntă de poveşti. Cât suntem copii ne sperie mămicile noastre cu "Bau Bau". Oare mai crede cineva că există Bau-Bau?
Cine dintre noi nu îşi aminteşte cu nostalgie de Ileana Cosânzeana şi Făt-Frumos?
La TV vedem în continuare Ilene Cosânzene şi Feţi-Frumoşi.
Cei mai mulţi oameni de pe pământ cred până la adânci bătrâneţi în poveşti. Unii cred că o persoană acum vreo 2000 de ani, nimeni altul decât fiul unui ipotetic Dumnezeu, a murit şi apoi după vreo trei zile a înviat. Există mărturii scrise pentru asta. Căci pe vremea aceea nu existau Iphone-uri.
Alţii cred că nu, acel personaj nu era deloc fiul lui Dumnezeu, ci doar un profet. Dumnezeu nu are fiu. În schimb a transmis ce are de spus unui alt profet care a scris totul într-o carte. Şi dacă cumva ai de gând să crezi că ăla de mai sus a fost fiul lui dumnezeu atunci meriţi pedeapsa cu moartea. Căci e cel mai mare păcat să crezi că ăla a fost fiul lui Dumnezeu şi să nu crezi că adevăratul cuvând al lui Dumnezeu a venit peste câteva sute de ani după ăla, care a fost un simplu profet.
Alţii îl mai aşteaptă încă pe fiul lui dumnezeu, deoarece ăla nu a fost nici măcar profet. A fost un impostor zic ei. Nu merită nimeni pedeapsa cu moartea pentru că zice că ăla a fost fiul lui dumnezeu, dar nici întreg la minte nu prea e. Căci fiul lui dumnezeu trebuie să vină cu mare fală, nu călare pe un măgar.
Vă doare capul?
Să nu vă doară. Şi noi bulangiii avem mitologia nostră, când nu credem în basmele religiilor. Suntem mereu în căutarea lui Făt-Frumos. Împărţim lumea în ţuţurei şi curve. Suntem nişte Ilene Cosânzene până la adânci bătrâneţi, într-o veşnică luptă cu muma pădurii. Nu suntem chiar toţi aşa: unii sunt atei la Feţi-Frumoşi.