accept romania, politia si homosexualii

Pe pagina organizaţiei Accept este postată o imagine care ne îndeamnă să rupem tăcerea şi să nu ascundem infracţiunile motivate de ura împotriva homosexualilor. Adică dacă suntem bătute măr pe stradă, în magazine, în mijloacele de transport, să nu mai tăcem mâlc, aşa cum se întâmplă de cele mai multe ori.
Ura faţă de homosexuali în România este adânc înrădăcinată şi este întreţinută de Poliţie, Biserica Ortodoxă, Bisericile Protestante, Biserica Catolică, partidele politice şi mass-media.
Am sperat mult timp să nu fie aşa, poporul românesc să dea dovadă de toleranţă. M-am înşelat din păcate. Românii nu sunt toleranţi.
Este aşadar lăudabil efortul Accept de a face ceva. Imaginea care ne îndeamnă să rupem tăcerea, postată pe pagina Accept, trimite către un proiect al Institutului Danez pentru drepturile omului. Pe pagina acestui proiect suntem îndemnaţi să raportăm la poliţie orice infracţiune motivată de ura faţă de minorităţile sexuale.

Accept este o organizaţie românească, care cunoaşte cred eu bine realităţile acestei ţări. Prin urmare îi rog să le comunice colegilor danezi că a îndemna pe homosexualii români să meargă la poliţie este ca şi cum ai trimite oile în gura lupului.
Iată părerea mea, o puteţi lua de bună sau puteţi spune că inventez şi că am fost lovită de o boală psihică:
Poliţia Română este cea mai homofobă instituţie a statului român. Poliţiştii români sunt autori frecvenţi de agresiuni împotriva homosexualilor. Poliţiştii români transmit în mod frecvent informaţii confidenţiale clanurilor mafiote inclusiv evident informaţii privitoare la comportamentul sexual al unor indivizi incomozi. Serviciu contra serviciu, ceva de genul eu te las în pace pe tine, tu mă ajuţi cu individul ăsta.
Dacă totuşi aveţi curajul de a raporta la Poliţie o agresiune veţi fi supuşi unor asemenea presiuni aşa încât să nu mai îndrăzniţi să mai călcaţi vreodată pe la o secţie de poliţie.
Aşadar fraţilor este bine să ieşim la lumină, dar să nu uităm în ce ţară trăim şi ce poliţie avem.

Iată ce a păţit o soră. Ieșise la agățat în parcul Operei din București, în toi de noapte. Lângă ea pe bancă s-a așezat un tânăr fermecător, cu papagal, care i-a luat mințile. Între timp, tiptil, pe la spate, s-au apropiat  tovarăşii lui Făt-Frumos. Sora a primit un par în cap. Sora are capul tare şi a reuşit să fugă. S-a dus la cea mai apropată secţie (17 Bucureşti) ca să depună plângere. Acolo a fost luată la rost:
"Ce căutai în parc la ora aia, înseamnă că eşti bulangiu". Şi a fost trimisă la plimbare. Aproape nu i-au spus "bine ţi-a făcut".
În parcul Operei din Bucureşti plăcerea cea mai mare a poliţiştilor este să se posteze la întuneric şi să prindă bulangiii care se pipăie prin boscheţi. Criza este mare, bugetul este mic, poliţiştilor le este foame şi se uită destul de rar la filme porno, aşa că au spectacol gratuit în parc şi mai primesc şi bani de o bere.

Dacă sunteţi mai vizibile şi vă plimbaţi noaptea pe stradă după pulă să nu vă miraţi dacă nişte indivizi mai corpolenţi vă vor căra pumni şi mai ales să nu vă miraţi dacă aceştia "miros" a gabori. O să vedeţi, coincidenţă mare, că nu departe de locul unde aţi fost bătute se află o maşină de poliţie. Vă explică sora voastră: umblă în civil şi ca să nu păţească ceva de la drogaţi sau mai ştiu eu cine, mai mereu o maşină ţine apoape.

Dacă vreţi mă credeţi vă pup dacă nu vreţi puteţi zice că sunt o babă bătrână şi frustrată, care are ea ce are cu poliţiştii de Românica.