Wednesday, November 10, 2010

despre români cu dragoste (2)

Noi românii suntem un popor iubăreţ.
Mi-a trebuit ceva timp să înţeleg asta, aşa sunt eu mai încet la bec, dar în final s-a aprins filamentul.
Circul des cu mijloacele de transport în comun. În momentul în care încerc să cobor văd întotdeauna un grup compact de oameni în faţa uşii, în staţie. Nu s-ar da la o parte, doamne fereşte. Ah, ce prost am fost. Aceşti oameni simt nevoia să mă ia neapărat în braţe, să mă simtă atingându-i, frecându-mă de ei. Uf bată-i-ar vina! Nu pot nene cu toţi...
La americani nu-i aşa. Ăştia se feresc ca de bombe când cobori, se dau la o parte, aş spune că fug. O să  le zic data viitoare: bă da' nu sunt ciumat, idioţii dracu'. Cine m-o fi punând pe mine să plec din Românica iubăreaţă...

Românii sunt un popor credincios, cu frica dumnezeului creştin-ortodox, autocefal şi naţional.
În capitala tării se află Patriarhia, cocoţată pe un deal. La patriarhie periodic se duce  multă lume să îl vadă pe sfântul Dumitru, sau ce a mai rămas din el.
De ce?
1) te vindecă de boli. Pentru cine nu ştie energia unui sfânt este egală cu priceperea a cel puţin zece medici. E dovedit. S-au vindecat oamenii de cancer şi de alte boli pe care leacurile lumeşti nu le-au putut vindeca. Le recomand tuturor Românilor mei dragi să nu se mai ducă la doctor, ci la sfinţi. Şi dacă totuşi nu s-au vindecat să stea liniştiţi, îl vor vedea pe dumnezeul creştin ortodox ceva mai devreme.
2) te fereşte de rele: bunăoară un nene mi-a povestit că a lucrat duminica. Trebuia neapărat să repare ceva la casă, la ţară. Doar ştiţi că e păcat să lucraţi duminica. Într-o bună zi omul nostru s-a suit pe casă să taie tablă cu flexul. I-a scăpat din mână flexul care i-a secţionat piciorul de sus în jos. Pedeapsă de la dumnezeu pentru că a lucrat duminica se vaită omul nostru. Aşadar de atunci ţine duminicile şi se duce la sfântul Dumitru la Mitropolie an de an. Voi cei care lucraţi duminica la diferite servicii aveţi grijă să nu puneţi vreodată mâna pe flex. Să nu ziceţi că nu v-am spus.

Mie unul mi se pare cam psihopat acest dumnezeu. Eu unul nu l-aş tăia cu flexul pe un tip doar pentru că l-am rugat ceva şi nu m-a ascultat. Dar deh ce să înţeleg eu un biet ateu...

Iată de ce sunt eu atât de îndrăgostit de românii mei.

No comments:

Post a Comment

Note: Only a member of this blog may post a comment.