Pe pagina organizaţiei Accept este postată o imagine care ne îndeamnă să rupem tăcerea şi să nu ascundem infracţiunile motivate de ura împotriva homosexualilor. Adică dacă suntem bătute măr pe stradă, în magazine, în mijloacele de transport, să nu mai tăcem mâlc, aşa cum se întâmplă de cele mai multe ori.
Ura faţă de homosexuali în România este adânc înrădăcinată şi este întreţinută de Poliţie, Biserica Ortodoxă, Bisericile Protestante, Biserica Catolică, partidele politice şi mass-media.
Am sperat mult timp să nu fie aşa, poporul românesc să dea dovadă de toleranţă. M-am înşelat din păcate. Românii nu sunt toleranţi.
Este aşadar lăudabil efortul Accept de a face ceva. Imaginea care ne îndeamnă să rupem tăcerea, postată pe pagina Accept, trimite către un proiect al Institutului Danez pentru drepturile omului. Pe pagina acestui proiect suntem îndemnaţi să raportăm la poliţie orice infracţiune motivată de ura faţă de minorităţile sexuale.
Accept este o organizaţie românească, care cunoaşte cred eu bine realităţile acestei ţări. Prin urmare îi rog să le comunice colegilor danezi că a îndemna pe homosexualii români să meargă la poliţie este ca şi cum ai trimite oile în gura lupului.
Iată părerea mea, o puteţi lua de bună sau puteţi spune că inventez şi că am fost lovită de o boală psihică:
Poliţia Română este cea mai homofobă instituţie a statului român. Poliţiştii români sunt autori frecvenţi de agresiuni împotriva homosexualilor. Poliţiştii români transmit în mod frecvent informaţii confidenţiale clanurilor mafiote inclusiv evident informaţii privitoare la comportamentul sexual al unor indivizi incomozi. Serviciu contra serviciu, ceva de genul eu te las în pace pe tine, tu mă ajuţi cu individul ăsta.
Dacă totuşi aveţi curajul de a raporta la Poliţie o agresiune veţi fi supuşi unor asemenea presiuni aşa încât să nu mai îndrăzniţi să mai călcaţi vreodată pe la o secţie de poliţie.
Aşadar fraţilor este bine să ieşim la lumină, dar să nu uităm în ce ţară trăim şi ce poliţie avem.
Iată ce a păţit o soră. Ieșise la agățat în parcul Operei din București, în toi de noapte. Lângă ea pe bancă s-a așezat un tânăr fermecător, cu papagal, care i-a luat mințile. Între timp, tiptil, pe la spate, s-au apropiat tovarăşii lui Făt-Frumos. Sora a primit un par în cap. Sora are capul tare şi a reuşit să fugă. S-a dus la cea mai apropată secţie (17 Bucureşti) ca să depună plângere. Acolo a fost luată la rost:
"Ce căutai în parc la ora aia, înseamnă că eşti bulangiu". Şi a fost trimisă la plimbare. Aproape nu i-au spus "bine ţi-a făcut".
În parcul Operei din Bucureşti plăcerea cea mai mare a poliţiştilor este să se posteze la întuneric şi să prindă bulangiii care se pipăie prin boscheţi. Criza este mare, bugetul este mic, poliţiştilor le este foame şi se uită destul de rar la filme porno, aşa că au spectacol gratuit în parc şi mai primesc şi bani de o bere.
Dacă sunteţi mai vizibile şi vă plimbaţi noaptea pe stradă după pulă să nu vă miraţi dacă nişte indivizi mai corpolenţi vă vor căra pumni şi mai ales să nu vă miraţi dacă aceştia "miros" a gabori. O să vedeţi, coincidenţă mare, că nu departe de locul unde aţi fost bătute se află o maşină de poliţie. Vă explică sora voastră: umblă în civil şi ca să nu păţească ceva de la drogaţi sau mai ştiu eu cine, mai mereu o maşină ţine apoape.
Dacă vreţi mă credeţi vă pup dacă nu vreţi puteţi zice că sunt o babă bătrână şi frustrată, care are ea ce are cu poliţiştii de Românica.
Monday, June 6, 2011
Thursday, May 26, 2011
marius dugulescu pdl
Dragele mele dragi,
În luna aprilie 2011 au fost amplasate nişte panouri în marele oraşe ale ţării care încercau să explice poporului românesc că orientarea (homo)sexuală nu este o boală. Şi în Timişoara, metropola vestică, a fost amplasat un asemenea afiş, conform cu acest articol Aceste panouri arătau imaginea estompată a unui bebeluş căruia i se lipeşte o etichetă: "homosexual", în loc de eticheta cu număr de la maternitate. Ce au înţeles căpiaţii extremişti şi creştini din România? Că aceste afişe sunt propagandă homosexuală, care încearcă să corupă minori. Ce sugerau aceste afişe? Că orientarea sexuală este probabil înnăscută (sau este o opinie din ce în ce mai răspândită) şi că homosexualii suferă de disriminare de la cea mai fragedă vârstă. Gândiţi-vă un pic ce vi s-a întâmplat în copilărie sau adolescenţă şi reaminti-ţi-vă ce frică v-a fost să nu se afle, să nu fiţi bătuţi, să nu îşi bată restul joc de voi.
Iată reacţia lui Marius Dugulescu, deputat PDL de Timiş, citat aici
"Eu le recunosc drepturile, insa sa si le tina in spatiul intim nu in spatiul public, in centrul Timisoarei. Eu am ramas stupefiat de acel afis, din care vad un copilas purtand acea inscriptie ca si cand ar avea catuse. In timp ce toti crestinii se sfiintesc si se pregatesc de Paste, aceasta minoritate imprastie mizeriile in spatiul public. Eu nu agreez promovarea de acest gen inaintea praznicului Invierii Mantuitorului"
Absolvent de teologie baptistă, pastor baptist, din 2008 deputat PDL de Timiş, conform paginii personale,
Eu ce să vă spun? Un partid care tolerează asemenea atitudini nu va mai fi niciodată votat de mine şi sper că nici de voi.
În luna aprilie 2011 au fost amplasate nişte panouri în marele oraşe ale ţării care încercau să explice poporului românesc că orientarea (homo)sexuală nu este o boală. Şi în Timişoara, metropola vestică, a fost amplasat un asemenea afiş, conform cu acest articol Aceste panouri arătau imaginea estompată a unui bebeluş căruia i se lipeşte o etichetă: "homosexual", în loc de eticheta cu număr de la maternitate. Ce au înţeles căpiaţii extremişti şi creştini din România? Că aceste afişe sunt propagandă homosexuală, care încearcă să corupă minori. Ce sugerau aceste afişe? Că orientarea sexuală este probabil înnăscută (sau este o opinie din ce în ce mai răspândită) şi că homosexualii suferă de disriminare de la cea mai fragedă vârstă. Gândiţi-vă un pic ce vi s-a întâmplat în copilărie sau adolescenţă şi reaminti-ţi-vă ce frică v-a fost să nu se afle, să nu fiţi bătuţi, să nu îşi bată restul joc de voi.
Iată reacţia lui Marius Dugulescu, deputat PDL de Timiş, citat aici
"Eu le recunosc drepturile, insa sa si le tina in spatiul intim nu in spatiul public, in centrul Timisoarei. Eu am ramas stupefiat de acel afis, din care vad un copilas purtand acea inscriptie ca si cand ar avea catuse. In timp ce toti crestinii se sfiintesc si se pregatesc de Paste, aceasta minoritate imprastie mizeriile in spatiul public. Eu nu agreez promovarea de acest gen inaintea praznicului Invierii Mantuitorului"
Absolvent de teologie baptistă, pastor baptist, din 2008 deputat PDL de Timiş, conform paginii personale,
Eu ce să vă spun? Un partid care tolerează asemenea atitudini nu va mai fi niciodată votat de mine şi sper că nici de voi.
Wednesday, May 25, 2011
rahova droguri politia bucuresti
Continui serialul traficanti de droguri, poliţia bucureşti şi bulangiii.
Altă zonă fierbinte: calea Rahovei, între Strada Sebastian şi Piaţa Rahovei (în special în gangurile dintre intersecţia Căii Rahovei cu Petre Ispirescu şi cam până pe la strada Bârca, în spatele blocurilor).
O plimbare de noapte mă lămureşte în privinţa zonei.
Pe la 3 dimineaţa (cel puţin 20 de grade) observ un grăsan cu glugă în cap vorbind la telefon. Desigur pus pe slăbit, de aia poartă glugă. Locul: Calea Ferentari colţ cu strada Tutunari. După un minuţel apare încă un nene, atletic, în trening ca şi primul, fără glugă dar cu o şapcă adânc înfundată pe frunte.
Merg amândoi pe Calea Rahovei până la Petre Ispirescu. În acel moment nu îmi dau seama exact ce sunt: traficanţi sau poliţişti. Înclin să cred că sunt poliţişti (un al şaselea simţ). Tunşi milităreşte, albi, foarte albi. Fără tatuaje, fără tăieturi de cuţite, îmbrăcaţi curat, etc.
Între timp îi ajung din urmă, mă opresc la chioşcul de la intersecţie, ei cotesc în gangul din spatele blocurilor. Ceva îi face să se răzgândească, probabil privirile mele. Trec pe lângă mine şi se fixează la colţul intersecţiei dintre Calea Rahovei cu Petre Ispirescu. Cel cu gluga de mai devreme a "pierdut" gluga. Mă întorc ca să am o privire bună asupra lui. Cel cu şapca s-a tras mai deoparte, grasul îmi aruncă o privire în care îmi cară o mie de pumni. E clar, are o iubire profundă, izvorâtă din propria urâţenie, pentru bulangii. Tipic gabor de Românica.
Îi depăşesc către Piaţa Rahovei. Într-o fracţiune de secundă au dispărut după colţ. Din nou. Mă întorc. În aceeaşi intersecţie dintre Calea Rahovei şi Petre Ispirescu au apărut doi drogaţi. Concomitent un echipaj în Dacie de la secţia 19 Poliţie trece pe acolo.
Vă explic ce înţeleg eu: e o linişte perfectă în Calea Rahovei noaptea, nimeni nu deranjează pe nimeni. Gaborii în civil nu îi deranjează pe drogaţii mărunţi, gaborii în uniformă de la secţia 19 Poliţie nu îi deranjează pe cei în civil, nu îi deranjează pe drogaţi. etc. Chioşcul non stop şi brutăria sunt puncte fierbinţi, unde noaptea se schimbă impresii şi se împart, nu-i aşa, cărţi de vizită pentru afaceri ulterioare, sub ochii binevoitori ai organelor. Uneori organele mai intră în chioşc sau opresc maşina la brutărie pentru a se pune la curent cu ultimele evoluţii ale cursului valutar din zonă.
Aşa cum mi-a explicat şi mie un drogat, grija gaborilor este să nu se fure, în rest nu au nimic împotrivă să patroneze un mic (sau mare) trafic. "Au grade, îşi permit orice" spune cu înţelepciunea vieţii de stradă drogatul.
Singurul care a picat ca musca în lapte sunt eu: bulangiul care deranjează tot şmenul de noapte - frumoasa încuscrire între gabori şi drogaţi. De acolo privirile urâte şi pumnii pregătiţi ai gaborilor care mi-ar fi tras cu plăcere o chelfăneală în toi de noapte, cu autor necunoscut.
Altă zonă fierbinte: calea Rahovei, între Strada Sebastian şi Piaţa Rahovei (în special în gangurile dintre intersecţia Căii Rahovei cu Petre Ispirescu şi cam până pe la strada Bârca, în spatele blocurilor).
O plimbare de noapte mă lămureşte în privinţa zonei.
Pe la 3 dimineaţa (cel puţin 20 de grade) observ un grăsan cu glugă în cap vorbind la telefon. Desigur pus pe slăbit, de aia poartă glugă. Locul: Calea Ferentari colţ cu strada Tutunari. După un minuţel apare încă un nene, atletic, în trening ca şi primul, fără glugă dar cu o şapcă adânc înfundată pe frunte.
Merg amândoi pe Calea Rahovei până la Petre Ispirescu. În acel moment nu îmi dau seama exact ce sunt: traficanţi sau poliţişti. Înclin să cred că sunt poliţişti (un al şaselea simţ). Tunşi milităreşte, albi, foarte albi. Fără tatuaje, fără tăieturi de cuţite, îmbrăcaţi curat, etc.
Între timp îi ajung din urmă, mă opresc la chioşcul de la intersecţie, ei cotesc în gangul din spatele blocurilor. Ceva îi face să se răzgândească, probabil privirile mele. Trec pe lângă mine şi se fixează la colţul intersecţiei dintre Calea Rahovei cu Petre Ispirescu. Cel cu gluga de mai devreme a "pierdut" gluga. Mă întorc ca să am o privire bună asupra lui. Cel cu şapca s-a tras mai deoparte, grasul îmi aruncă o privire în care îmi cară o mie de pumni. E clar, are o iubire profundă, izvorâtă din propria urâţenie, pentru bulangii. Tipic gabor de Românica.
Îi depăşesc către Piaţa Rahovei. Într-o fracţiune de secundă au dispărut după colţ. Din nou. Mă întorc. În aceeaşi intersecţie dintre Calea Rahovei şi Petre Ispirescu au apărut doi drogaţi. Concomitent un echipaj în Dacie de la secţia 19 Poliţie trece pe acolo.
Aşa cum mi-a explicat şi mie un drogat, grija gaborilor este să nu se fure, în rest nu au nimic împotrivă să patroneze un mic (sau mare) trafic. "Au grade, îşi permit orice" spune cu înţelepciunea vieţii de stradă drogatul.
Singurul care a picat ca musca în lapte sunt eu: bulangiul care deranjează tot şmenul de noapte - frumoasa încuscrire între gabori şi drogaţi. De acolo privirile urâte şi pumnii pregătiţi ai gaborilor care mi-ar fi tras cu plăcere o chelfăneală în toi de noapte, cu autor necunoscut.
Sunday, May 22, 2011
droguri salajan politia romana
V-a mai vorbit sora voastră bună despre Sălăjan, droguri şi Poliţia Română în această postare.
Vă povestesc o plimbare de noapte, în aceeaşi zonă, adică pe bulevardul Pallady (Fost Sălăjan) între Piaţa Titan (fostă Sălăjan) şi Piaţa Trapezului (fostă Macaralei). Un trotuar umbrit de copaci, ferit de lumină şi propice traficului de droguri.
1) vin dinspre piaţa Sălăjan şi mă duc înspre Bulevardul 1 Decembrie 1918 pe bul. Pallady (fostul Sălăjan).
La jumatea drumului este o mică intersecţie (strada Soldat Ştefan Mihale). Acolo este un părculeţ. Imediat după intersecţie pe trotuar, discret, între alte două maşini, este tras un taxi cu lumini stinse. În taxi vreo 3 indivizi. Mă apropii se dechide portiera. Ceva comentarii, nu aud foarte bine. "Ai fi în stare", zice unul.
Ete poza:
Poliţişti, traficanţi? Îmi continui liniştită drumul până la intersecţia cu bulevardul 1 Decembrie 1918. Mă plimb un pic pe bulevard, stau cuminţică pe bancă, admir poliţiştii în civil (doi la număr) care se duc spre locul de unde vin.
2) Mă întorc dinspre 1 Decembrie 1918 pe builevardul Pallady (fost Sălăjan) înspre strada Ştefan Mihale. (jumatea drumului pâna la Piaţa Sălăjan de pe prima harta, acolo unde e părculeţul marcat de mine).
Mă roade. Vreau să ştiu ce este în acel taxi. Uf, babă bătrână şi nebună. Mă întorc, ce naiba. La intersecţia cu Ştefan MIhale, ce să vezi? Lumini de taxi aţintite pe trotuar înspre direcţia din care vin eu. De data asta nu mai sunt nebună să trec pe lângă taxi. Noroc că mai există un trotuar mai sus şi îl pot ocoli. Taxi Total, număr 344. Dinspre Ştefan Mihale un trecător discret se nimereşte taman când ajung şi eu. Măi să fie. Ies în bulevardul Sălăjan, ca să pot traversa pe partea ailaltă. Când colo pe trecerea de pietoni ce să vezi? Lume buluc, nişte golănaşi cam agitaţi.
3) mă întorc spre bulevardul 1 decembrie 1918.
E de-a dreptul groasă aşa că din păcate nu mă mai pot întoarce la Piaţa Sălăjan. Trebuie să mă întorc iarăşi spre bul. 1 decembrie 1918. Taman când mă întorc pe trotuar porneşte motorul unui Cielo (B86DIZ). Cu poziţiile stinse, întuneric beznă înauntru. Alte persoane discrete va să zică.
Ete harta:
4) Ajung la bulevardul 1 decembrie 1918, pe trotuarul de sus.
Când ajung aproape de 1 decembrie 1918 o prezenţă discretă tocmai dispare într-un gang. Cotesc din nou pe bulevardul 1 decembrie 1918 şi imediat după intersecţie două echipaje de poliţie trase unul lângă altul.
Poliţiştii afară din maşini, discutând destul de aprins.
Şi ciudăţeniile au continuat, în momentul în care m-am întors la cazinoul Maxbet de la Piaţa Sălăjan, folosind rute ocolitoare. Altă prezenţă discretă cu glugă în cap uitându-se insistent către strada Ştefan Mihale. Oare de ce poartă lumea cu burtă glugă atunci când mori de cald? Desigur ca să transpire şi să slăbească. La un moment dat opreşte un microbuz (B25CDI) şi şoferul discută îndelung cu prezenţa discretă cu glugă. Apare şi - evident - taxi total (344) care tocmai se întâmplase să patruleze pe acolo.
Uf. Complicate lucrurile în Sălăjanul ăsta.
Deci, ia să vă ajute baba un pic:
- taximetriştii sunt trecuţi prin multe şi se ţin de multe. Droguri, prostituate. Taximetria e doar un paravan la foarte mulţi. Greu de imaginat ce poţi găsi în maşina unui taximetrist. Chiar şi poliţişti care dau ponturi.
- nimic nu mişcă în nicio zonă din Bucureşti fără să ştie gaborii. Şi fără să dai dreptul unde trebuie e imposbil să vinzi şi tu cinstit nişte droguri. Nici măcar ţigări în piaţa Sălăjan nu poţi vinde fără să ungi, aşa crede nenea ăsta.
- există înaintaşi, ginitori. Doar şi în Poliţie există Bisericuţe, nu-i aşa? Se sapă unii pe alţii. Nu poţi şti niciodată ce barosan vine şi ne strică treburile nouă de la secţia 13 Titan.
- Cielo (B86DIZ): la o oră după ce l-am văzut prima dată era în acelaşi loc, bine mersi. Şi acolo va rămâne. Rolul său nu e să se plimbe ci să privească.
Concluzia generală: există o împletire perfectă între bugetarii poliţiei Româneşti, firmele de pază şi dealerii barosani de droguri. Din an în paşte se mai sparge buboiul, pentru că periodic, nu-i aşa, trebuie să raporteze realizări măreţe mai sus.
Altă concluzie: nu mă mai duc pe acolo, nu vrea să îmi las oasele pe nicăeri pentru că am fluierat în biserică.
Nu uitaţi că trăim în Românica, patria noastră, exemplu de moralitate, în care bulangiii sunt pedepsiţi aspru pentru propaganda lor. Şi pentru că eventual văd şi înţeleg cam multe.
Vă povestesc o plimbare de noapte, în aceeaşi zonă, adică pe bulevardul Pallady (Fost Sălăjan) între Piaţa Titan (fostă Sălăjan) şi Piaţa Trapezului (fostă Macaralei). Un trotuar umbrit de copaci, ferit de lumină şi propice traficului de droguri.
1) vin dinspre piaţa Sălăjan şi mă duc înspre Bulevardul 1 Decembrie 1918 pe bul. Pallady (fostul Sălăjan).
La jumatea drumului este o mică intersecţie (strada Soldat Ştefan Mihale). Acolo este un părculeţ. Imediat după intersecţie pe trotuar, discret, între alte două maşini, este tras un taxi cu lumini stinse. În taxi vreo 3 indivizi. Mă apropii se dechide portiera. Ceva comentarii, nu aud foarte bine. "Ai fi în stare", zice unul.
Ete poza:
Poliţişti, traficanţi? Îmi continui liniştită drumul până la intersecţia cu bulevardul 1 Decembrie 1918. Mă plimb un pic pe bulevard, stau cuminţică pe bancă, admir poliţiştii în civil (doi la număr) care se duc spre locul de unde vin.
2) Mă întorc dinspre 1 Decembrie 1918 pe builevardul Pallady (fost Sălăjan) înspre strada Ştefan Mihale. (jumatea drumului pâna la Piaţa Sălăjan de pe prima harta, acolo unde e părculeţul marcat de mine).
Mă roade. Vreau să ştiu ce este în acel taxi. Uf, babă bătrână şi nebună. Mă întorc, ce naiba. La intersecţia cu Ştefan MIhale, ce să vezi? Lumini de taxi aţintite pe trotuar înspre direcţia din care vin eu. De data asta nu mai sunt nebună să trec pe lângă taxi. Noroc că mai există un trotuar mai sus şi îl pot ocoli. Taxi Total, număr 344. Dinspre Ştefan Mihale un trecător discret se nimereşte taman când ajung şi eu. Măi să fie. Ies în bulevardul Sălăjan, ca să pot traversa pe partea ailaltă. Când colo pe trecerea de pietoni ce să vezi? Lume buluc, nişte golănaşi cam agitaţi.
3) mă întorc spre bulevardul 1 decembrie 1918.
E de-a dreptul groasă aşa că din păcate nu mă mai pot întoarce la Piaţa Sălăjan. Trebuie să mă întorc iarăşi spre bul. 1 decembrie 1918. Taman când mă întorc pe trotuar porneşte motorul unui Cielo (B86DIZ). Cu poziţiile stinse, întuneric beznă înauntru. Alte persoane discrete va să zică.
Ete harta:
4) Ajung la bulevardul 1 decembrie 1918, pe trotuarul de sus.
Când ajung aproape de 1 decembrie 1918 o prezenţă discretă tocmai dispare într-un gang. Cotesc din nou pe bulevardul 1 decembrie 1918 şi imediat după intersecţie două echipaje de poliţie trase unul lângă altul.
Poliţiştii afară din maşini, discutând destul de aprins.
Şi ciudăţeniile au continuat, în momentul în care m-am întors la cazinoul Maxbet de la Piaţa Sălăjan, folosind rute ocolitoare. Altă prezenţă discretă cu glugă în cap uitându-se insistent către strada Ştefan Mihale. Oare de ce poartă lumea cu burtă glugă atunci când mori de cald? Desigur ca să transpire şi să slăbească. La un moment dat opreşte un microbuz (B25CDI) şi şoferul discută îndelung cu prezenţa discretă cu glugă. Apare şi - evident - taxi total (344) care tocmai se întâmplase să patruleze pe acolo.
Uf. Complicate lucrurile în Sălăjanul ăsta.
Deci, ia să vă ajute baba un pic:
- taximetriştii sunt trecuţi prin multe şi se ţin de multe. Droguri, prostituate. Taximetria e doar un paravan la foarte mulţi. Greu de imaginat ce poţi găsi în maşina unui taximetrist. Chiar şi poliţişti care dau ponturi.
- nimic nu mişcă în nicio zonă din Bucureşti fără să ştie gaborii. Şi fără să dai dreptul unde trebuie e imposbil să vinzi şi tu cinstit nişte droguri. Nici măcar ţigări în piaţa Sălăjan nu poţi vinde fără să ungi, aşa crede nenea ăsta.
- există înaintaşi, ginitori. Doar şi în Poliţie există Bisericuţe, nu-i aşa? Se sapă unii pe alţii. Nu poţi şti niciodată ce barosan vine şi ne strică treburile nouă de la secţia 13 Titan.
- Cielo (B86DIZ): la o oră după ce l-am văzut prima dată era în acelaşi loc, bine mersi. Şi acolo va rămâne. Rolul său nu e să se plimbe ci să privească.
Concluzia generală: există o împletire perfectă între bugetarii poliţiei Româneşti, firmele de pază şi dealerii barosani de droguri. Din an în paşte se mai sparge buboiul, pentru că periodic, nu-i aşa, trebuie să raporteze realizări măreţe mai sus.
Altă concluzie: nu mă mai duc pe acolo, nu vrea să îmi las oasele pe nicăeri pentru că am fluierat în biserică.
Nu uitaţi că trăim în Românica, patria noastră, exemplu de moralitate, în care bulangiii sunt pedepsiţi aspru pentru propaganda lor. Şi pentru că eventual văd şi înţeleg cam multe.
Saturday, May 21, 2011
apocalipsa si homosexualii
Potrivit unui evanghelist american, Harold Camping, inginer, 89 de ani, ziua Judecăţii a sosit. Astăzi, 21 Mai 2011, la orele 18.00, toţi creştinii adevăraţi, care au respectat cuvântul lui Iisus, vor fi ridicaţi la ceruri. Păcătoşii, necredincioşii, bulangiii sunt condamnaţi să arză în focul Gheenei. Timp de cinci luni, furtuni, incendii, cutremure vor distruge lumea celor care nu au prins bilet pentru rai. Articolul din ziarul englez The Guardian
Noi bulangiii suntem condamnaţi. Evanghelistul american vede în mişcarea mondială de afirmare a drepturilor homosexualilor şi mai ales în succesul impresionant al acesteia semnul clar că vine sfârşitul Pământului.
Aşa că eu sigur sug pula în noaptea de 20 spre 21. De la un poliţist în timpul serviciului lui. Măcar dacă îmi bagă un scaraoschi o ţepuşă în cur şi mă face grătar în Iad să ştiu că am mai păcătuit cu folos înainte.
Noi bulangiii suntem condamnaţi. Evanghelistul american vede în mişcarea mondială de afirmare a drepturilor homosexualilor şi mai ales în succesul impresionant al acesteia semnul clar că vine sfârşitul Pământului.
Aşa că eu sigur sug pula în noaptea de 20 spre 21. De la un poliţist în timpul serviciului lui. Măcar dacă îmi bagă un scaraoschi o ţepuşă în cur şi mă face grătar în Iad să ştiu că am mai păcătuit cu folos înainte.
Subscribe to:
Posts (Atom)